Știri din mănăstire

Arhitectural,  Mănăstirea Cozia înscrie la noi, după model athonit, planul cruciform trilobat, în care naosul are o secţiune centrală acoperită de turlă şi două secţiuni laterale (lobi), acoperite cu câte un semicilindru.

Sub aspect patrimonial, pronaosul Mănăstirii Cozia este o adevărată „sală-tezaur” pentru că ea adăpostește nu numai mormintele voievodale, ci şi cea mai veche realizare în frescă din această vatră monahală, datând din secolul al XIV-lea.

Fortificată cu ziduri înalte, ca o cetate, ctitoria lui Mircea cel Bătrân, o monumentală construcţie, a fost gândită ca necropolă domnească şi reprezintă  unul dintre cele mai complexe ansambluri mănăstireşti păstrate în Oltenia. Temelia mănăstirii a fost pusă între anii 1386 şi 1388, într-o regiune unde creşteau nuci, numele locului în sine derivând de la termenul peceneg-cumanian coz, adică nuc, care a devenit Cozia.