Biserica „Sfânta Treime”
Arhitectural, Mănăstirea Cozia înscrie la noi, după model athonit, planul cruciform trilobat, în care naosul are o secţiune centrală acoperită de turlă şi două secţiuni laterale (lobi), acoperite cu câte un semicilindru.
Arhitectural, Mănăstirea Cozia înscrie la noi, după model athonit, planul cruciform trilobat, în care naosul are o secţiune centrală acoperită de turlă şi două secţiuni laterale (lobi), acoperite cu câte un semicilindru.
Sub aspect patrimonial, pronaosul Mănăstirii Cozia este o adevărată „sală-tezaur” pentru că ea adăpostește nu numai mormintele voievodale, ci şi cea mai veche realizare în frescă din această vatră monahală, datând din secolul al XIV-lea.
Fortificată cu ziduri înalte, ca o cetate, ctitoria lui Mircea cel Bătrân, o monumentală construcţie, a fost gândită ca necropolă domnească şi reprezintă unul dintre cele mai complexe ansambluri mănăstireşti păstrate în Oltenia. Temelia mănăstirii a fost pusă între anii 1386 şi 1388, într-o regiune unde creşteau nuci, numele locului în sine derivând de la termenul peceneg-cumanian coz, adică nuc, care a devenit Cozia.